Filmul lui Spike Lee spune povestea ultimelor ore de libertate ale unui traficant de droguri, înainte de a fi trimis după gratii pentru șapte ani. Pe durata acestei zile, trebuie să-și ia adio de la iubită, de la tatăl său și de la cei mai buni prieteni. Trebuie să găsească pe cineva să aibă grijă de câinele său. În tot acest timp, e complet lipsit de remușcări: îi pare rău pentru faptul că se duce la închisoare, dar nu și pentru felul în care își conducea afacerile pe care, probabil, nu le-ar fi întrerupt dacă n-ar fi fost prins. Numele acestui individ este Monty Brogan (Edward Norton). E inteligent, vorbește bine, pare un băiat drăguț. Prima dată când îl întâlnim, salvează un câine bătut, pe jumătate mort. Știm că se asociază cu băieții răi – cu mafia rusească din New York – dar e greu să ni-l imaginăm vânzând droguri. Nu pare genul, mai ales în dimineața ultimei sale zile de libertate: atunci când un vechi client se apropie de el, îl sfătuiește precaut “caută în altă parte”. Monty e un bărbat care-și regretă amar lăcomia. Ar fi trebuit să se retragă mai devreme – să ia banii și să fugă, gândește el. A stat prea mult în această lume, cineva l-a turnat și agenții federali au știut exact unde să caute cocaina. Se teme de închisoare, nu atât din cauza celor șapte ani pe care îi va pierde, ci pentru că se teme să nu fie violat. Prietenii săi îi văd viitorul mai clar. Ei sunt Jacob Elinsky (Philip Seymour Hoffman), un profesor de engleză, și Frank Slaughtery (Barry Pepper), un agent de bursă de pe Wall Street. Vorbind cu Jacob, Frank enumeră trist opțiunile lui Monty: ar putea să se sinucidă; ar putea să devină un fugitiv. Sau ar putea face închisoare. Atunci când va ieși, viața sa nu va mai la fel, iar el nu-i va putea face față într-un mod înțelept. Verdictul lui Frank: “E terminat”.