Cenzorul de filme Enid se mândrește cu munca ei meticuloasă, protejând publicul inocent de efectele nocive ale decapitărilor sângeroase și ale ochilor scoși la care se tot uită. Simțul datoriei, de a proteja, e amplificat de vinovăția pe care o simte pentru că nu reușește să-și amintească detalii ale dispariției de demult a surorii ei, care a fost declarată de curând moartă prin absență. Când Enid trebuie să revizuiască un film tulburător, din arhivă, care îi aduce aminte de întâmplările încețoșate din copilărie, ea începe să descopere cum această operă stranie ar putea avea legătură cu trecutul ei.