Kurt Russell îl interpretează pe antrenorul de hochei Herb Brooks, aflat la conducerea unei echipe (aparent) nu tocmai performante a Statelor Unite. Nimeni nu crede în ei, mai ales că au de înfruntat neînvinsa – până atunci – echipă a Uniunii Sovietice. Regizorul Gavin O’Connor a avut intuiția extraordinară de a distribui jucători profesioniști de hochei – în loc de actori – în rolurile membrilor echipei, ceea ce dă un aer extrem de verosimil scenelor de “acțiune”. Această opțiune de casting subliniază și mai bine excelenta performanță a lui Kurt Russell în rolul antrenorului care trebuie să-și manipuleze conștient jucătorii pentru a scoate ce e mai bun din ei; el ne arată, cu finețe, cât de greu îi este în anumite momente să înfrunte aspectele mai dificile ale slujbei sale, ascunzându-și în același timp frământările de cei pe care trebuie să-i ducă spre victorie. Adevăratul Brooks nu își dorise o colecție de staruri atunci când și-a alcătuit echipa, ci un ansamblu care să funcționeze perfect împreună și exact asta vedem în film. Faptul că lucrează cu neprofesioniști, îi permite lui Kurt Russell să domine fiecare secvență cu prezența sa extrem de puternică și personalitatea sa explozivă. Filmul ne oferă excelente secvențe de joc în care camera se mișcă rapid între diversele puncte ale acțiunii, într-un fel care îi va surprinde și pe cei familiarizați cu hocheiul doar de la televizor. Este un perfect film sportiv, care reușește sa manevreze remarcabil și aspectele legate de epoca în care se petrece acțiunea.